Pe la 11 seara, când am intrat în dormitor, soția mea îmi luase cartea înainte: era cu ea în mână și cu lacrimi în ochi… Am citit amândoi din ea până târziu în noapte. Fiecare vers și fiecare expresie este pătrunzătoare și te face să nu te poți opri. Este o carte profundă și tare luminoasă, scrisă într-un fel care îți merge direct la suflet. Nu credeam că în zilele noastre mai este cineva care să scrie așa frumos și să ne amintească de lucrurile care ne înconjoară, dar pe care, în graba noastră, nu le mai vedem.

Cât de des vi se întâmplă să citiți versurile unui poet care nu e încă celebru și să simțiți lacrimile curgând pe obraz și în inimă, într-o emoție puternică?

Sunt omul care a învățat, în timp, să își țină în frâu sentimentele, dar versurile Irinei Chitoroagă m-au surprins și m-au atins profund, într-un ungher al inimii pe care nu-l bănuiam.

Am crezut că e doar o întâmplare. Am mai citit o poezie. Și încă una… Emoția e aceeași, de fiecare dată.

Citiți-o cu sufletul deschis, va merita!

„Suntem atât de mici în lumea asta mare și totuși, ne-am găsit. Într-o zi de 1 Decembrie, dragostea pentru portul popular și pentru muzica tradițională ne-a unit, ca pe două surori: una din Țara-Mamă, România, și cealaltă de peste Prut, din Moldova.

Ne țin aproape lumina, frumusețea sufletului și autenticitatea, iar acordeonul completează, firesc, povestea familiilor noastre.

Sunt fericită că drumurile ni s-au întâlnit, că prin poeziile tale mă plimb iar prin amintirile copilăriei: pe ulița satului, între părinți, bunici și prieteni.

Îți sunt recunoscătoare că ești, așa cum ești: lumină și amintire vie.”

„Aprinde o lumină” este pentru mine o cale de a mă conecta cu o parte ascunsă a sufletului meu.

Poeziile Irinei poartă ecoul durerilor mamelor și al tuturor celor care au suferit și încă suferă în tăcere. Citindu-le, simt cum acea durere străveche capătă lumină și sens. Printr-un limbaj simplu, dar profund, Irina reușește să atingă cele mai fine corzi ale inimii. Poezia ei este o transmutare a suferinței în frumusețe și este un dar imens pentru generația mea.”

„Ce Om curajos, ești Irina! Curajoasă pentru ca știi să spui lucrurilor pe nume, pentru ca tu alegi să faci ce ceea ce faci și îți iese atât de bine și atât de prețios. Mereu atentă la oameni frumoși, creativi, autentici , te înconjori de ei și crești și tu mai frumos. Nu sunt cuvinte mari, tu faci lucruri mari plecând de la cele mici, fapte simple . Cum observi un om cu talent, cum cauți să îl ții aproape și chiar să îl aduci în lumină. Probabil nu degeaba ai ales să lucrezi cu lumina : Tu strălucești pentru ca îi luminezi pe cei din jurul tău.”

”Nu, copiii buni nu mor!” este o poezie scrisă din suflet pentru copilul meu, David, ce astăzi nu mai este printre noi. Un destin nedrept, o viață oprită brusc, la doar 29 de ani. Am citit și recitit de multe ori aceste versuri și, de fiecare dată,  simpt o profundă emoție, iar lacrimile apar inevitabil. Prin această poezie deosebit de frumoasă, prietena mea a reușit să-mi transmită cel mai frumos mesaj și anume acela ca iubirea nu moare niciodata! Mulțumesc, dragă Irina!”

„Dincolo de cuvinte există un mesaj, dincolo de mesaj există suflet, dincolo de suflet ai o inimă mare! O inimă care își așterne gândurile și emoțiile pe o coală de hârtie, două coli… și una câte una dau viață unei cărți plină de LUMINĂ!”

„A transpune vizual Lumina, o entitate fără formă, fie ea metaforică, spirituală, sau divină, a fost, în sine, o meditație. Am căutat să găsesc o formă concretă pentru ceea ce nu are contur fizic, și cu atât mai mult, am acceptat cu entuziasm provocarea de a reprezenta doar prin alb și negru, un contrast ce părea, la prima vedere, paradoxal: Cum să redai Lumina, un concept atât de vast, care nu are formă în plan fizic, fără a te folosi de iluzia materială a nuanțelor, fără ajutorul culorii, ci doar prin forța tușei și a spațiului gol? Am descoperit că tocmai absența culorii și a umbrei îmi oferea libertatea de a desena esența pură.

Însă am parcurs fiecare poezie nu doar ca artist, ci și ca cititor captivat, simțind o profundă bucurie în a trăi poemele și a le transpune în imagini. Mă simt recunoscătoare pentru legătura pe care mi-am format-o cu autoarea, iar proiectul în sine a fost unul inspirational și armonios, o călătorie valoroasă, făcută împreună, și îi mulțumesc pentru încrederea de a traduce viziunea ei într-un limbaj vizual simplu, dar profund.

Sper ca ilustrațiile să servească drept ancore vizuale, ajutând cititorul să simtă forța tăcută a propriei Lumini. ”

Pe Irina o știu de mulți ani, însă drumurile noastre s-au intersectat cu adevărat, cu mai multă profunzime, atunci când ne-am reîntâlnit la yoga.

Practic, pot spune că yoga ne-a reunit.

Tot atunci am descoperit cât de talentată este în a scrie poezii, și mai ales, cât de frumos și cu pasiune o face.

Am avut bucuria să citesc multe dintre creațiile ei, iar fiecare poezie m-a atins într-un mod unic. Poate și pentru că eu însămi iubesc poezia, dar mai ales pentru că în versurile ei se simte adevărul emoției trăite.

În drumul nostru împreună am observat blândețea, originalitatea și autenticitatea ei, acea lumină care o face să fie atât de ea însăși.

Ceea ce admir cel mai mult la Irina este felul în care găsește inspirație în tot ceea ce trăiește: în oameni, în natură, în emoții, în tăceri, în atingeri.

Prin ea curge creativitatea, firesc și viu, și asta iubesc cel mai mult la ea. 

„Doamne… câtă empatie am simțit ascultându-te. M-ai făcut să plâng. Versurile tale sunt atât de melancolice, pe alocuri dramatice, dar profund umane și familiare. Melodiile curg firesc, iar vocile poartă o tristețe blândă, care parcă unge sufletul cu miere. Te trec prin stări antagonice, îți dau lacrimi, dar lasă în tine o sămânță de speranță.

Îmi place că nu vrei doar să asculți melodia, ci mai ales cuvintele, mesajul.

Am mai auzit câteva dintre poeziile tale și am remarcat acea autenticitate și melancolie rară, pe care nu o mai regăsesc des la poeții din România. Se simte în ele rădăcina Moldovei, respectul pentru  părinți, familie, origini, verticalitatea și demnitatea.

După ce am ascultat ce mi-ai trimis, primul impuls a fost să-mi sun mama. Atât de mult mi-au atins sufletul!

La noi, în Moldova, s-ar spune că ești „cu stea în frunte”, adică aleasă de Dumnezeu.

Îți doresc din inimă mult succes cu acest proiect și sper ca lumea să-l primească exact așa cum este el: din suflet, pentru suflet.”

Draga mea Irina are darul rar de a vedea frumosul acolo unde ceilalți trec grăbiți. Este un suflet cald, sensibil și profund, care aduce lumină în tot ce atinge, un artist al emoțiilor și al armoniei. În prezența ei, lucrurile obișnuite capătă sens, culoare și viață. Poeziile ei sunt o continuare firească a acestei lumini interioare, o invitație tandră de a privi lumea cu ochii inimii.